HOT Biology: mai 2013

Digestia bucală

Digestia începe în cavitatea bucală cu transformările mecanice și chimice ale alimentelor. Mestecarea alimentelor realizează fărâmițarea lor în particule care sunt amestecate cu saliva produsă de glandele salivare.

Există trei glande salivare care secretă împreună saliva.

Glanda parotidă secretă un lichid seros bogat în amilază. Aceasta este o enzimă digestivă care începe digestia glucidelor (carbohidraților).
Glanda submandibulară secretă un lichid seromucos care conține mucus Acesta este secretat și de glanda sublinguală și are rolul de a uni particulele de hrană și acționează ca un lubrifiant în timpul deglutiției (înghițirii bolului alimentar format)

Când hrana e înghițită, ea pătrunde în esofag și e condusă de-a lungul său de contracțiile musculare ale acestuia, numite unde peristaltice.

Digestia gastrică

Bolul alimentar progresează de la partea terminală superioară a esofagului până la joncțiunea gastro-esofagiană. Aici conținutul esofagului se varsă în regiunea cardială a stomacului.

Glandele din mucoasa gastrică secretă suc gastric ce conține enzime digestive.

Undele peristaltice amestecă hrana cu sucul gastric în timp ce o împinge către prima porțiune a intestinului subțire - duodenul.

Digestia intestinală

În duoden continuă digestia hranei.

Ductul biliar din ficat și vezica biliară și ductul pancreatic din pancreas își varsă secrețiile în duoden.

Acțiunea bilei este pentru emulsionarea grăsimilor, în timp ce enzimele pancreatice finalizează digestia celorlalte particule de hrană. Împreună, cele două sucuri digestive, contribuie la pregătirea hranei pentru ca intestinul subțire să absoarbă cât de mulți nutrienți este posibil.

Absorbția intestinală

Majoritatea proceselor de absorbție au loc în secțiunea a doua a intestinului subțire - jejunul.

În timp ce hrana traversează jejunul, este fărămițată gradual în particule din ce în ce mai mici.

Plicile circulare/valvulele conivente de pe pereții intestinului au rolul de a mări suprafața de absorbție.

Particulele de carbihidrați și de grăsimi sunt prinse între aceste valvule și vor fi absorbite prin mucoasa intestinului.

Particulele mai mari și nedigerate vor fi împinse către intestinul gros, unde o mare cantitate din apa pe care o conțin este reabsorbită înainte de a fi eliminate din corp.

O examinare mai îndeaproape a pereților intestinului arată că aceștia sunt acoperiți cu sute de vilozități intestinale ca niște degete (de manușă).

O rețea de vase mici de sânge, numite capilare, ajung sub imediata suprafață a fiecărei vilozități. Aceste capilare absorb nutrienții disponibili din intestin și îi transportă la ficat.

Particulele de lipide sunt absorbite în vase numite vase limfatice, care le conduc la sistemul circulator.

Nutrienții din vilozități absorbiți la nivelul capilarelor sanguine ajung la ficat pe calea venei porte.

În ficat sângele este filtrat, iar nutrienții sunt extrași și procesați.

După procesare, nutrienții sunt fie stocați pentru viitoare utilizări, fie sunt eliberați în circuitul sanguin pentru a fi utilizați de întregul corp.